Am fost o grasa,si zic asta pentru ca asa eram. De la ale mele 60 kg am ajuns sa cantaresc peste 100. Pentru ca nu am stiut cate feluri de salate sanatoase sunt. Nu stiam ca exista mancare gustoasa fara s-o prajesti in ulei mult.
Atunci cand mergeam undeva in oras imi cumparam tot felul de prostii. Nu mai stiu cati bani cheltuiam. Pe linga o mancare bomba imi mai luam tot felul de sucuri si inghetata. Mancam atatea calorii intr-o zi cat astazi mananc intr-o saptamana.
Nu am stiut cei acesta spanac,sunca slaba,seminte Chia sau quinoua.
Am ajuns sa plang noptea ca sa nu ma vada cineva. Sa-mi urasc corpul si sa-mi zic mereu ca sunt un nimeni.
Nu mai imbracam haine frumoase,nu mai purtam rochii si nici nu ma machiam pentru ca stiam ca oricum nu se uita nimeni la mine. Iar de la marimea 37 la incaltamine am ajuns la 40.
La ai mei 25 ani aratam mai urata de cat bunica-mea,puteam sa-i imbrac si hainele,iar in magazine nici nu-mi aveau marimea.
Ma sufocam cu burta mea imensa. Nici unghiile de la picioare nu puteam sa mi le ingrijesc. Nu mergeam in vacanta ca imi era rusine sa ma vada lumea. Am inceput sa stau doar in casa,pe divan sa ma uit la TV. Oboseam repede ca sa fac altceva.
Am intrat in depresie,nu aveam atentie de la familie,chiar simteam uneori ca le e rusine sa ma aiba.
Si nici nu mi-a zis nimeni niciodata ca trebuie sa slabesc,ziceau ca-s frumoasa si asa,si ca cine te iubeste nu se uita la cum iti e corpul. Asta ma facea sa raman asa cum eram,sa nu schimb nimic. Pentru ca ma simteam comod in parerea lor.
Nu era pe mult timp. Din cauza grasimii au inceput si alte probleme.Nu mai puteam merge,ma dureau rinichii,spatele si o lene foarte mare.
In cautarea pastilelor si a ceaiurilor minune am gasit grupul de daneze.
Inspirandu-ma am invatat foarte multe. Mi-a fost foarte greu sa renunt la fainoase si la apa gazata.
Incet incet mi-am facut obiceiuri noi,am descoperit gusturi placute,arome deosebite.
O cana de apa imi ajungea pentru 2 zile acuma beau pana la 3 litri. Si nu ma mai doare nimic.
Am ajuns sa fiu un om normal,ma machiez si imbrac ce imi place.
Datorita oamenilor puternici de aici,saritori la nevoie. Mi-au intins fiecare cate o mana de ajutor,nu m-au lasat sa ma pierd. M-au sustinut,m-au corectat,m-au sfatuit si mi-au aratat o cale pe care au urmat-o si ei.
Fara aceste grupuri nustiu cine a-si fi fost astazi.
Mi-au salvat viata.
Nu va fie frica sa incercati fie-va frica sa nu cedati.
Totul e ca si primii pasi ai unui copil.Primul il mergi cu sprijin,a-l doi-lea cu teama si restul cu incredere.
Tu Tot Poti!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu